Scrisoare către tine, măi psihologule!

Eu înțeleg că psihologia e o afacere, la fel ca medicina și fast-food-urile, dar dă-o naibii de treabă! 100! 100? Dar 150 de lei îmi ceri tu mie pentru 40 de minute? Pe bune? Cine mama mă-sii te crezi tu? Doctor Andrei Relowded? 

Apăi în cele aproape trei sferturi de ceas – că nici măcar atât n-ai putut să oferi, măi psihologule! Exasperatule! Avidule! Idiotule! Nu apuc nici să îți spun cum mă cheamă și tu să îmi dai o adeverință de prestări servicii și luat bani, neștampilată ce-i drept, căci deh „e în altă cameră ștampila”.

Să mori tu, măi psihologule! Facem pariu că nu ai așa ceva? Sau nu! O ai în sertar și îți este prea lene să pui o ștampilă. Te și cred. Banii neimpozitați, ajung cu tot cu tva direct la tine în buzunar. Pardon! În țigările tale, măi psiholog nenorocit! M-ai afumat de zici că eram pastrama și cârnații pentru Crăciun! Dar tu nu ai de unde să știi cât sunt eu de apetisantă!

De unde să știi? 25 de minute a durat până să cauți un pix și să completezi niște nenorocite de hârtii, cu numele meu, data nașterii și alte câteva întrebări extrem de simple. În următoarele 14 minute ai ținut o prelegere, un monolog, de fapt ți-ai făcut un elogiu propriu, despre ce școală minunată ai urmat tu, la ce cursuri fabuloase ai luat parte, la câte conferințe ai fost chemat și nu te-ai dus, măi psihologule!

                                              Sursa foto: saatchikevin.com

Și eu? Eu unde sunt în toată ecuația asta? Nu era ședința pentru mine? Nu sunt eu aia bolnavă? Aia care e pragul disperării? Clienta? Pacienta? Contribuabila? Plătitoarea de taxe și impozite jefuită pe față de un Neanderthal capitalist, măi psihologule?

Răspuns: „Aveți un minut la dispoziție să îmi spuneți câte ceva despre dumneavoastră. Am înțeles care este motivul pentru care ați venit, dar putem detalia mai multe în ședințele viitoare. Cred că sunt necesare câte două ședințe săptămânal. Marția și joia este în regulă? De la 10? Eventual de la 15? Din păcate, timpul a expirat. 150 de lei ședința pe astăzi”.

Sper să dea un tir peste tine și familia ta, pe iubită-ta să o sechestreze djihadiștii tocmai în Irak, iar ție să nu ți se scoale niciodată!!!! Sper să mori curând! De ce? Pentru că meriți, măi psihologule!

P. S: „Se poate plăti cu cardul? Nu? Atunci nu am cum să vă plătesc. Desigur, data viitoare!”

Așteaptă tu mult și bine. Sper să crape invidia în tine, să îți ia foc mașina și să arzi în chinuri. De ce? Pentru că meriți, măi psihologule!

P.P.S: Mersul la psihologul la care am fost eu, e doar futere de bani, timp și nervi.